Războiul sfânt sau Jihadul islamic. (Mica 3:5)

Traducerea "Mein Kampf" in araba este... "Jihadul meu"

„...Dacă au de mușcat ceva cu dinții, vestesc pacea, iar

dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt:” (Mica 3:5)

Deși prorocul se referă aici la acei proroci mincinoși,

acum când scriu aceste rânduri, președintele Egiptului – Mubarak este înlăturat, iar cuvântul de ordine este războiul sfânt.

Acestea se petrec după ce în Tunisia, prin violență, cu

ceva timp mai înainte musulmani l-au înlăturat pe președinte, iar setea lor de sânge se crede că nu se va opri la Egipt, ci va urma şi în Algeria și în alte țări Africane.

Când am vizitat muzeul din Cairo, piramidele, Gosenul,

Elimul, Sinaiul ş.a. am rămas plăcut impresionat de ospitalitatea și de gloria acestui stat.

Acest război este declarat de fundamentaliștii musulmani  care, totdeauna și oriunde pe glob, generează suferință. Eu am avut de-a face cu ei; am fost în lumea Arabă și ei, prin concepția lor de a avea minim 4 femei și concubine câte pot întreține, prin înmulțire şi prin război, vor să cucerească lumea. Ei, de asemenea, produc drogurile (sau moartea albă) pe care le exportă pentru distrugerea apusului; la ei consumul de băuturi este prohibit, dar alchimiști arabi au creat alambicul şi l-au oferit lumii creștine ca o armă distrugătoare din interiorul său ceea ce, din nefericire, timpul a demonstrat.

„Tot ce stă în umbra crucii,

Împărați și regi s-adună

Să dea piept cu uraganul

Ridicat din semilună.”

Suntem contemporanii împlinirii unei profeții, de peste 2500 de ani, cu privire la ceea ce ei numesc Jihadul islamic sau războiul sfânt.

În realitate nu poate fi nimic sfânt într-un război sau în

asasinatele pe care le comit pe tot globul pământesc.

Războiul sfânt. Mica 3-5.

Mica 3-5.

Chemare la Jihad...

„Dacă au ceva de muşcat cu dinţii vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt”.

            Un proroc mic şi cu acelaşi nume, ne descoperă un lucru mare.

            Legile păcii şi ale războaielor, după care pacea e condiţionată de interese materiale, iar războiul de lipsa unor bunuri sau avantaje.    

            Deşi nu există război sfânt, oamenii încă de pe timpul profetului, cu 700 de ani înainte de Domnul Isus, au introdus acest termen în limbajul cotidian iar inchiziţia şi cruciadele au generalizat în Europa vestică acest flagel, rămânând ca cea mai neagră pată a Bisericii Catolice  din toată istoria sa, pentru care singur Papa Ioan Paul a cerut iertarea, după sute de ani de tăcere.

            În august 2005, vizitând Vaticanul, şi catedrala monumentală Sf. Petru din Roma, am constatat că oamenii din toată lumea nu vin acolo pentru a-l găsi pe Dumnezeu, ci pentru a vedea arta care umbreşte totul.

            Niciodată ca astăzi însă,  războiul sfânt invocat de lumea Arabă nu a făcut atâtea victime, în numele lui Alah.