Smerenia.

     „Eu nu sunt nici prooroc nici fiu de proroc, ci sunt păstor şi strângător de smochine de Egipt”. Amos 7-14. Iată ce spune un proroc adevărat recunoscut de Dumnezeu şi de oameni, că proorocia nu este o meserie, şi că orice copil al lui Dumnezeu care-L  mărturiseşte pe Domnul poate fi folosit pentru un timp mai lung sau mai scurt ca proroc. Mărturia lui Isus este Duhul proorociei Apocalipsa 19-10.

            Toţi cei ce fac din proorocie o meserie, sunt  prooroci mincinoşi. Amos era păstor şi strângător de smochine de Egipt şi la nevoie când primea un mesaj ca acela din cartea sa, îl comunica poporului.

Războiul sfânt. Mica 3-5.

Mica 3-5.

Chemare la Jihad...

„Dacă au ceva de muşcat cu dinţii vestesc pacea, iar dacă nu li se pune nimic în gură, vestesc războiul sfânt”.

            Un proroc mic şi cu acelaşi nume, ne descoperă un lucru mare.

            Legile păcii şi ale războaielor, după care pacea e condiţionată de interese materiale, iar războiul de lipsa unor bunuri sau avantaje.    

            Deşi nu există război sfânt, oamenii încă de pe timpul profetului, cu 700 de ani înainte de Domnul Isus, au introdus acest termen în limbajul cotidian iar inchiziţia şi cruciadele au generalizat în Europa vestică acest flagel, rămânând ca cea mai neagră pată a Bisericii Catolice  din toată istoria sa, pentru care singur Papa Ioan Paul a cerut iertarea, după sute de ani de tăcere.

            În august 2005, vizitând Vaticanul, şi catedrala monumentală Sf. Petru din Roma, am constatat că oamenii din toată lumea nu vin acolo pentru a-l găsi pe Dumnezeu, ci pentru a vedea arta care umbreşte totul.

            Niciodată ca astăzi însă,  războiul sfânt invocat de lumea Arabă nu a făcut atâtea victime, în numele lui Alah.