„Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!” (1 Împărați 20:11)

Ahab împăratul lui Israel a fost un împărat idolatru rău, dar a rămas în istoria Bibliei cu un gând bun – cel  relatat mai sus.

„Mai bine o pace strâmbă decât un război drept.”

În noaptea de 18 martie luna a fost mai aproape de pământ cu 40 de mii de kilometri, fiind la perigeu față de apogeu - când se află la cea mai mare distanță față de pământ. Se zice că luna are influențe nefaste asupra omului, iar cei lunatici fac gesturi necugetate. Exact în acel moment Franța declanșează împreună cu America războiul împotriva Libiei, ţară condusă de Gadafi.

Acum 3000 de ani Ahab, în fața unei declarații de război a lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, spune că cine încinge armele, nu are nimic de laudă în tot ce face.

Toată istoria scrisă a umanității, de aproape 6000 de ani, a demonstrat că toți inițiatorii războaielor din lume au sfârșit tragic – de exemplu Alexandru Macedon, Nero, Napoleon Hitler şi mulţi alţii.

Daniel spune că războaiele vor ține până la sfârșit, dar mai adaugă ceva: că împreună cu ele vor fi și pustiirile, iar acum acestea se numesc simple pagube colaterale chiar dacă e vorba de vieți omenești.

Versetul din titlu se aplică atât oamenilor, cât și popoarelor. Saul, socrul lui David, a declarat război ginerelui său din prima zi, dar şi-a sfârșit viața în vârful unei săbii în care a fost împins de un Amalecit.

Dacă nu suntem atenți, totdeauna avem ceva împotriva cuiva. Noi suntem în stare de beligeranță toată viața dacă nu ne convertim, așa cum este Rusia cu Japonia care datorită insulelor Curile nu au semnat nici un tratat de pace după al doielea Război Mondial.

      „Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri”, a spus Domnul Isus, Prințul păcii, lui Petru în grădina Ghetsimani (Matei 26:52)