Îndoitul păcat. (Ieremia 2:13)

1.     Părăsirea lui Dumnezeu - Izvorul apelor vii;

2.     Crearea unor puțuri crăpate care nu țin apa.

Totdeauna decadența conduce la degradarea spirituală.

Noi care părăsim pe Dumnezeu așa de repede cât de repede ne putem părăsii și unii pe alții? Copiii uită de părinți, iar unii părinți nu numai că uită copiii, dar chiar îi urăsc.

După devastatorul cutremur din Japonia care a avut

loc în data de 11 martie 2011, de 9 grade, televiziunea Niponă a filmat doi câini care au supraviețuit acestui dezastru - unul era bolnav, iar altul era sănătos. Reporterii au vrut să ia câinele sănătos, dar nu au reuşit pentru că acest câine care era sănătos și-a întins laba peste câinele bolnav și nu a acceptat cu nici un chip să se despartă de el; generozitatea acestui animal a fost văzută de o lume întreagă.

Când cineva are o inimă rea, noi zicem că are inimă de

câine, dar greșim enorm pentru că ar fi corect să zicem despre acel om că are inimă de om. 

Toate religiile oamenilor sânt puțuri crăpate care nu țin

apa. Cea mai exactă definiție a religiei a dat-o fratele Moldovan când a spus că „religia mea este iubirea„.

Ținta poruncii este dragostea. Dacă Dumnezeu este

Dragoste, cum altfel s-ar putea denumii adevărata religie?

Giovani Papini a numit lumea un balaur cu tot atâtea

capete câți locuitori are, deoarece fiecare cap poate fi un puț crăpat dacă nu e recreat sau convertit.

Toate lucrurile dintâi sunt efemere şi sânt create

pentru a trece. (Apocalipsa 21:1) Numai „dacă cineva este în Hristos este o creație nouă”. Și cerul și pământul și omul dintâi trec, sânt numai umbre ale realității eterne.

Apa în Biblie simbolizează Cuvântul (Efeseni 5:26), dar

puțurile crăpate nu pot reține Cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar să ne cercetăm deoarece mulți au doar iluzia unui creștinism, în realitate fiind doar puțuri crăpate în loc de a fi nişte fântâni arteziene aşa cum cere Domnul Isus.

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38).

Iov spune că prietenii lui s-au arătat înșelători ca un

pârâu, ca albia pârâului care seacă. „Călătorii din Seba sânt plini de nădejde când le văd, dar rămân înșelați în așteptarea lor.” (Iov 6:15-21)

Am văzut atâtea fântâni secate sau astupate de

filisteni - creștini care produc numai deziluzii şi care nu pot oferi nimic călătorului obosit. Am văzut însă şi familii de la care, indiferent de cine le trece pragul casei, nimeni nu pleacă cu inima sau mâinile goale; aceşti oameni sânt  adevărate oaze de binecuvântare racordate la Izvorul nesecat care curge de pe dealul iubirii, Golgota.