UNICITATEA NOASTRĂ.

„Eu fac toate lucrurile noi„ Apoc.21-5.

Creatorul nu se repetă nici chiar în cele două frunze ale aceluiaș pom, cu atât mai puțin în om.

Dacă punem în acelaș vas cu pământ o sămânță de beladona, ardei iute și de crin, din acelaș pământ Beladona va scoare otravă ardeiul va scoate iuțimea iar crinul parfumul.

Numai odată trăim pe acest pământ plin de necazuri și dureri, deci e normal să ne întrebăm

noi ce producem?.

Mireasma este mirosul spiritual al miresei care spre deosebire de cei din lume al căror miros duce de la moarte spre moarte al miresei duce de la viață la viață.

Atingerea de un mort te face necurat, dar atingerea de un sfânt nu te face sfânt deoarece numai păcatul e transmisibil nu și sfințenia, ne spune prorocul Hagai 2-12.

Noi am ridicat păcatul la rang de sfințenie, deoarece Biblia consideră păcat atingerea de un mort, iar noi am făcut din atingerea unor morți o doctrină foarte importantă. Domnul nu a înviat niciun mort prin atingere ci numai prin cuvânt.

„Cine se va atinge de un mort va fi necurat Numeri 19-11.

Nu are nimic în comun cu Biblia cultul morților, toate aceste obiceiuri fiind de natură păgână

Calendarul mayaş... "Apocalipsa" revelata!

MIRUL, MIRELE MIREASA și MIREASMA.

 Cânt. Cântărilor 1-12. Cele trei eM-uri.

Cele patru cuvinte care încep cu litera m, numai în limba Română au farmecul lor deoarece în alte limbi au denumiri diferite.

„Mult e dulce frumoasă limba ce-o vorbim

Ca ea limbă armonioasă alta nu găsim„

Mirul este cel mai scump parfum de pe glob, și un litru este format dintr-un milion de flori de la poalele munților Himalaia numite Nardostachis Grandiflora.

Eu am cumpărat mir din Ierusalim dar nu are nimic de-a face cu cei original.

Mirul ca cel mai valoros parfum din lume este simbolul Mirelui, Domnului Isus, de la care vine numele Miresei. Mireasma este rezultatul final al mirului, reflectată în viața copiiilor lui Dumnezeu care duce dela viață la viață spre deosebire de miasma insuportabilă a lumii care duce de la moarte la moarte cum spune Apostolul Pavel Corintenilor.

DUMNEZEU VORBEȘTE în multe feluri. Iov 33-14

Drama secolului pentru America.

Astăzi 29 oct 2012 uraganul Sandy a devastat coasta răsăriteană a Americii.

Ca și la cutremurul devastator din Japonia sau orice alte  calamități și de această dată vorbirea lui Dumnezeu, nu va fi ascultată socotind că este doar o întâmplare nefericită.

Ninive cetatea cea mare din antichitate a crezut cele 9 cuvinte spuse de Iona și a fost salvată.

Orice poate să mai urmeze, însă dacă nu ne vom întoarce la lege și la mărturie cum ne spune Dumnezeu prin Isaia, nu vor răsării zorile peste America sau peste tot pământul.

AUTISMUL RELIGIOS

S-a discutat la Trinitas despre sfinții canonizați că ei ar fi dorit ca după moarte trupurile lor să fie împărțite în cât mai multe părți ca să ajungă la cât mai multe biserici ca oamenii să se închine la ele, în timp ce Biblia spune că numai lui Dumnezeu să i te închini. Apocalipsa 22-9

Iată o nouă formă de autism.

Cine vrea să se convingă pe data de 15 august să meargă la Tismana Gorj să vadă un vârf de deget ce se pretinde că este al lui Nicodim din anul 1350.

În drum spre Biserică la Chicago fratele Cornel Stoia care ne transporta ne-a spus că a asistat la ceremonia botezulului unor câini știut fiind că ei câinii care pe drept merită multă atenție

ei au ajuns nu numai divinizați ci și foarte bogați într-o lume în care milioane de copii mor de foame.

La noi se botează caii dar poate cineva să se opună dacă din aceste afaceri rezultă banii.?

Cadavrele ocrotitoare. Ps. 90-1

„Cel ce stă sub ocrotirea Celui Prea Înalt„

Numai unul este Prea Înalt Prea Sfânt Prea bun Prea Puternic, pentru a ne garanta o protecție adevărată, toți ceilalți care-și arogă aceste atribute exclusiv divine, fie vii fie morți, sunt uzurpatorii lui Dumnezeu pe pământ și vor fi aspru judecați de Dumnezeu. Dacă la 20000 de copii unul este autist nimeni nu poate acuzat de ceva dar dacă nici la 20000 de oameni nu este poate decât unul care să gândească să realizeze că a te substituii lui Dumnezeu e cea mai mare blasfemie, cum să poți accepta ideia că ocrotitorul Bucureștilor este decedatul Dumitru cel Nou, care se serbează trei zile dela 25 la 28 octombrie cu atâta fast, pe care defunctul nu l-ar accepta dacă ar fi întrebat.

A consdera că Dumnezeu are nevoie de ajutoare, pentru a proteja oameni cetăți armate etc. înseamnă o blsfemie la adresa Sa, ce nu poate rămâne nepedepsită.

Triburile sălbatice au fost superioare căci au ales să se închine la forțe supranaturale cum e soarele sau alte energii.

Dacă cei mai mulți știu că nu este nicio bază teologică științifică pentru asta, de ce oare nu se aude în România măcar un glas în favoarea rațiunii, chiar este atât de puternic autismul religios ca să ne facă să credem absurdul protectorilor inventați, sau este vorba tot ce a spus Domnul Isus, când i-a scos pe negustori din templu spunându-le să nu facă din Casa DOMNULUI o casă de negustorie.

Oasele lui Iosif luate din Egipt și purtate 40 de ani prin deșertul Sinaiului sau ale lui Elisei niciodată în istorie nu au fost recunoscute ca obiect de cult.

Dumnezeu anticipând această înclinație idolatră a unor oameni pretinși religioși, de aceia nici nu a îngăduit ca oasele lui Moise să se știe unde se găsesc, fiind îngropat de Dumnezeu personal.

Autismul religios este contagios.

Am văzut cum la moaștele lui Dumitru cel nou pe lângă tot felul de obiecte aduse pentru sfințirea prin atingere cineva a pus pe raclă și o sumă de bani pentru a fi sfințiți.

Trebuie să li se spună oamenilor că banii sunt rădăcina tuturor relelor și ei nu pot fi sfințiți decât prin întrebuințarea lor spre slava lui Dumnezeu.

Să vedem ce spune Dumnezeu prin prorocul Hagai 2-12. „Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfințită, și atinge cu haina lui pâine bucate fierte vin untdelemn sau o mâncare oarecare lucrurile acestea vor fi sfințite„ ?. Preoții au răspuns: Nu, dar dacă se atinge cineva spurcat de toate aceste lucruri vor fi ele spurcate oare„?. Preoții au răspuns: „Vor fi spurcate„

Preoții de atunci au vorbit corect de ce acum se amestecă paele cu grâul spre nenorocirea multor naivi. Numai păcatul este molipsitor sfințenia nu este molipsitoare este personală. Oameni se pot vindeca și dacă ei cred în oricine chiar și în diavolul a spus Domnul Isus că dacă Eu scot Demonii cu Belzebub fii voștrii cu cine-i scot, chiar el se poate preface în înger de lumină, deci nu semnele și minunile trebuie căutate ci jertfa mântuitoare a Domnului Isus.

Un fiu al omului fără tată şi un Fiu al lui Dumnezeu fără mamă – aşa poate fi definit Domnul Isus.

Fiind prima lucrare făcută de Dumnezeu, cum este

definit Domnul Isus în Proverbe 9:1, s-a numit Fiu fără a fi născut şi deci, neavând mamă, fiind creat sub denumirea de Înțelepciune, dar și ca Fiu.

De altfel, în genealogia omenirii (din Genesa) nu apare

nici o mamă; deși toți au avut mame, totuși, numele acestora nu este menționat în Biblie şi deci primul și singurul Fiu creat de Dumnezeu nu a avut mamă.

Pentru a ieși din veşnicie și pentru a intra în timp spre

a comunica la nivelul nostru, ca şi om, S-a născut din fecioara Maria, auto-denumindu-Se ca Fiu al Omului, dar fără a avea tată firesc, Iosif fiindu-i tată adoptiv.

Ca Fiu al lui Dumnezeu nu are mamă, ca Fiu al Omului

nu are tată - unic fiind în toate.

Dar lecția ce trebuie reținută este că dacă Domnul Isus

are două nașteri - una pentru pământ și alta pentru cer,  înseamnă că orice om care vrea să-L urmeze pe Domnul Isus trebuie să aibă, pe lângă nașterea naturală dintr-o mamă care este pentru pământ, și nașterea din Dumnezeu sau nașterea de sus care este pentru cer.

„Ei au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.” (Exod 24:11)

Se știa că nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu și,

totuși, să trăiască; de data aceasta însă vedem că regula mai are și excepții.

Poporul avea nevoie de martori oculari și cei 70 de

reprezentanți ai lor, care au ajuns la poalele munților Sinai - unde am ajuns și eu, cred că nu au participat la facerea vițelului de aur. Și astăzi în Etiopia, unde este Chivotul lui Dumnezeu, nu se dă voie nimănui să vadă Chivotul tocmai pentru a nu murii.

Faptul că Moise face această remarcă foarte

interesantă vrea să ne arate cât de bun este Dumnezeul nostru. Nu este numai un Dumnezeu de departe, ci este un Dumnezeu și de aproape, intim.

Domnul Isus după înviere se arată pe malul mării

Galileii și mănâncă împreună cu apostolii Săi, ca o dovadă că bucuria hranei va continua și-n cer cu toate că acum nu știm ce vom mânca atunci. Atunci vor veni mulți din toate punctele cardinale în Împărăția Vecinică și vor mânca împreună cu Avraam, cu Isac și cu Iacov.

„Cine încinge armele, să nu se laude ca cel ce le pune jos!” (1 Împărați 20:11)

Ahab împăratul lui Israel a fost un împărat idolatru rău, dar a rămas în istoria Bibliei cu un gând bun – cel  relatat mai sus.

„Mai bine o pace strâmbă decât un război drept.”

În noaptea de 18 martie luna a fost mai aproape de pământ cu 40 de mii de kilometri, fiind la perigeu față de apogeu - când se află la cea mai mare distanță față de pământ. Se zice că luna are influențe nefaste asupra omului, iar cei lunatici fac gesturi necugetate. Exact în acel moment Franța declanșează împreună cu America războiul împotriva Libiei, ţară condusă de Gadafi.

Acum 3000 de ani Ahab, în fața unei declarații de război a lui Ben-Hadad, împăratul Siriei, spune că cine încinge armele, nu are nimic de laudă în tot ce face.

Toată istoria scrisă a umanității, de aproape 6000 de ani, a demonstrat că toți inițiatorii războaielor din lume au sfârșit tragic – de exemplu Alexandru Macedon, Nero, Napoleon Hitler şi mulţi alţii.

Daniel spune că războaiele vor ține până la sfârșit, dar mai adaugă ceva: că împreună cu ele vor fi și pustiirile, iar acum acestea se numesc simple pagube colaterale chiar dacă e vorba de vieți omenești.

Versetul din titlu se aplică atât oamenilor, cât și popoarelor. Saul, socrul lui David, a declarat război ginerelui său din prima zi, dar şi-a sfârșit viața în vârful unei săbii în care a fost împins de un Amalecit.

Dacă nu suntem atenți, totdeauna avem ceva împotriva cuiva. Noi suntem în stare de beligeranță toată viața dacă nu ne convertim, așa cum este Rusia cu Japonia care datorită insulelor Curile nu au semnat nici un tratat de pace după al doielea Război Mondial.

      „Cel ce scoate sabia, de sabie va pieri”, a spus Domnul Isus, Prințul păcii, lui Petru în grădina Ghetsimani (Matei 26:52)

Îndoitul păcat. (Ieremia 2:13)

1.     Părăsirea lui Dumnezeu - Izvorul apelor vii;

2.     Crearea unor puțuri crăpate care nu țin apa.

Totdeauna decadența conduce la degradarea spirituală.

Noi care părăsim pe Dumnezeu așa de repede cât de repede ne putem părăsii și unii pe alții? Copiii uită de părinți, iar unii părinți nu numai că uită copiii, dar chiar îi urăsc.

După devastatorul cutremur din Japonia care a avut

loc în data de 11 martie 2011, de 9 grade, televiziunea Niponă a filmat doi câini care au supraviețuit acestui dezastru - unul era bolnav, iar altul era sănătos. Reporterii au vrut să ia câinele sănătos, dar nu au reuşit pentru că acest câine care era sănătos și-a întins laba peste câinele bolnav și nu a acceptat cu nici un chip să se despartă de el; generozitatea acestui animal a fost văzută de o lume întreagă.

Când cineva are o inimă rea, noi zicem că are inimă de

câine, dar greșim enorm pentru că ar fi corect să zicem despre acel om că are inimă de om. 

Toate religiile oamenilor sânt puțuri crăpate care nu țin

apa. Cea mai exactă definiție a religiei a dat-o fratele Moldovan când a spus că „religia mea este iubirea„.

Ținta poruncii este dragostea. Dacă Dumnezeu este

Dragoste, cum altfel s-ar putea denumii adevărata religie?

Giovani Papini a numit lumea un balaur cu tot atâtea

capete câți locuitori are, deoarece fiecare cap poate fi un puț crăpat dacă nu e recreat sau convertit.

Toate lucrurile dintâi sunt efemere şi sânt create

pentru a trece. (Apocalipsa 21:1) Numai „dacă cineva este în Hristos este o creație nouă”. Și cerul și pământul și omul dintâi trec, sânt numai umbre ale realității eterne.

Apa în Biblie simbolizează Cuvântul (Efeseni 5:26), dar

puțurile crăpate nu pot reține Cuvântul lui Dumnezeu. Este necesar să ne cercetăm deoarece mulți au doar iluzia unui creștinism, în realitate fiind doar puțuri crăpate în loc de a fi nişte fântâni arteziene aşa cum cere Domnul Isus.

„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38).

Iov spune că prietenii lui s-au arătat înșelători ca un

pârâu, ca albia pârâului care seacă. „Călătorii din Seba sânt plini de nădejde când le văd, dar rămân înșelați în așteptarea lor.” (Iov 6:15-21)

Am văzut atâtea fântâni secate sau astupate de

filisteni - creștini care produc numai deziluzii şi care nu pot oferi nimic călătorului obosit. Am văzut însă şi familii de la care, indiferent de cine le trece pragul casei, nimeni nu pleacă cu inima sau mâinile goale; aceşti oameni sânt  adevărate oaze de binecuvântare racordate la Izvorul nesecat care curge de pe dealul iubirii, Golgota.

La Multi Ani Romani!

La Mulţi Ani români, Domnul să vă binecuvânteze!

„Voi clătina încă o dată cerurile şi pământul, marea şi uscatul.” (Hagai 2:6)

Caricatura de epoca a ateului Darwin...

Într-o seară am citit acest verset și am presimțit ceva

dramatic, iar în dimineața următoare am văzut la televizor dezastrul din Japonia; aici a avut loc cel mai mare cutremur din istoria cutremurelor, având peste 9 grade pe scara Ricther, cutremur resimțit de altfel pe tot globul pământesc şi care la Centrul seismic din Vrancea, România a consumat toată cerneala din aparatura de supraveghere, într-o singură zi, cât consumul pe o lună întreagă. Axa planetei a fost mișcată, iar explozia unei centrale nucleare amenință multă populație.

Puterea acestui cutremur a fost calculată ca fiind egală cu 37000 de bombe nucleare asemănătoare celor folosite la Hiroșima și Nagasachi.

Acum, după două zile de la dezastrul valurilor se conturează la orizont dezastrul nuclear deoarece la alte două centrale nucleare au avut loc mari explozii, iar în continuare surprizele pot fi tot mai periculoase. Consumul de apă și energie au fost deja raționalizate, iar norii atomici pot afecta grav întreaga planetă.

Interiorul planetei întotdeauna a fiert, dar acum după

un somn îndelungat fierberea a devenit alarmantă, iar vulcanii au început să arunce foc.

Pe 13 martie 2011 a fost filmată erupția vulcanică din

Hawai și din sudul Japoniei; în Italia Vezuviul și Etna dau de veste că după 2000 de ani somn vor să înceapă să erupă, iar  Etna deja clocotește. Acum câteva luni erupția vulcanului din Irlanda a paralizat traficul aerian de pe tot pământul.  Un tren în circulație a dispărut pur și simplu fără urme, este îngrozitor.

Textul de mai sus este un text din Biblie care

vorbește despre clătinarea mărilor și a oceanelor deoarece dezastrul din Japonia nu s-a datorat numai cutremurului, ci Tsunami-ului (cuvânt care în limba japoneză înseamnă val), iar valurile lui cu o înălțime de peste 10 metri au distrus tot ce-au întâlnit în calea lor, chiar și cele mai mari  vapoare au ajuns pe uscat.

După dezastrul turnurilor din America mulți se

întrebau unde a fost Dumnezeul iubirii în acel moment, iar acum după dezastrul din Japonia se pune aceeași întrebare. Desigur răspunsul este același ca și în cazul potopului.

Orice om în astfel de situații trebuie să manifeste

compasiune și ajutor de orice natură, dar totodată trebuie să înțelegem şi mesajul transmis de Dumnezeul iubirii, căci Dumnezeu este dragoste, a fost și este totdeauna la locul Său de unde conduce universul:

„Domnul stătea pe scaunul Lui de domnie când cu

potopul...”  (Psalmul 29:10)

Dar potopul nu a fost ce este acum în Japonia, ci a fost

o catastrofă planetară, și toată drama planetei constă în faptul că omul nu mai este acolo unde l-a pus Dumnezu.

„Unde ești Adame?” a fost prima întrebare pusă omului

de Dumnezeu la care, ca şi urmași ai săi, trebuie să răspundem fiecare.

Când Elisei după răpirea lui Ilie s-a întors la Betel şi

ajunge la Iordan (şi eu l-am văzut în unele locuri e foarte mare), zice: Unde este Dumnezeul lui Ilie? și, lovind apele cu mantaua căzută de pe Ilie - căci acolo nu putem duce nimic de aici - Iordanul se desparte și trece pe celălalt țărm, după care apele continuă să curgă. Deci, Dumnezeul nostru deși tot timpul șade, aşa cum L-a văzut Ioan, pe scaunul Său de domnie este totuși omniprezent, oriunde și oricând este chemat.

Moise spunea poporului în cartea Deuteronom: care

Dumnezeu este așa de aproape de noi, ori de câte ori este chemat?

Omul a primit în stăpânire din partea Creatorului Divin

frumoasa planetă albastră, poate cea mai frumoasă din Univers - după opinia cercetătorilor astronomi, fapt recunoscut chiar și de un ateu precum a fost Darwin, dar cu toate acestea Japonia, ca și multe alte țări ale lumii, are în medie 20000 de idoli cărora li se închină, deși aceștia nu au nici o putere, ei primesc ofrandele și închinăciunile sutelor de milioane de oameni considerați foarte inteligenți,  care au transformat o țară ruinată din al doilea război mondial într-un paradis, prima economie a lumii.

Acolo Fiul lui Dumnezeu este înlocuit cu Budha sau

Confucius, oameni muritori care au meritele lor, însă nu ei au creat Pământul şi Universul.

Dacă am putut ajunge pe lună și ne îndreptăm spre

Marte, dacă GPS-ul ne conduce prin sateliți artificiali pe toate cărările lumii, dacă putem localiza o pisică pierdută și putem vorbi cu oricine de pe acest glob  și nu ne apropiem de dealul Golgotei atunci Bunul Creator, stând pe scaunul Său de Domnie, ne poate aminti din când în când că prin tot şi pentru tot ce El ne-a dat noi trebuie decât să-I recunoaștem suveranitatea absolută.

Din antichitate Dumnezeu ne vorbește despre orașul

Ninive care a putut fi salvat numai datorită recunoașterii Creatorului la cele nouă cuvinte de pocăinţă ale lui Iona.

Înaintea devastatorului cutremur din Lisabona, în

secolul al 16-lea, un bătrân timp de trei zile a străbătut orașul cu un mesaj divin, dar nimeni nu l-a asculta și tot orașul a fost distrus.

Prorocul Isaia ne îndeamnă să ne oprim ca să vedem

că nu este vreun alt protector decât Dumnezeu care spune:  „Eu sânt Domnul.”

„Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el.”

(Psalmul 24:1)

Istoria ne învață că oamenii nu învață nimic din istorie,

mai ales din aceea a cutremurelor.

Noi putem rămâne mai departe cu prejudecățile

noastre, cu tradițiile noastre şi cu idolii noștri. Ne înşelăm  singuri alegând oameni care să ne ofere protecţie şi sprijin - protector al Bucureștiului pe sfântul Dimitrie, al armatei pe sfântul Gavril, al Piteștiului pe sfinţii Constantin şi Elena sau protector al Japoniei pe Budha, al Romei pe  Jupiter sau al Atenei pe Afrodita – dar cât timp adevăratul Creator nu este recunoscut și respectat de noi, creaţia Sa, planeta aceasta nu va avea liniște, iar avertismentul dat omenirii de a se converti va mai dura atâta timp cât se va mai putea spune „Astăzi”. Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci convertirea lui.

Apocalipsa a venit pentru toți aceia care au fost

victime ale dezastrelor de pe aceast pământ și va veni pentru fiecare dintre noi în mod diferit pentru că totuși este o diferență fundamentală - creștinii de pe Titanic au murit cântând celebra cântare ce a traversat veacurile „Mai lângă Domnul meu”, iar ceilalți oameni aflaţi pe vas au murit cu deviza de a se îmbăta pentru a nu mai rămâne loc în stomac, pentru apa mării.

M-am întors din Patmos cu încredințarea că Apocalipsa

înseamnă dezastru pentru cei neconvertiți și fericire pentru toți copii lui Dumnezeu care, prin credința mântuitoare în jertfa Domnului Isus de la Golgota, au cerul deschis și nu infernul ca ceilalți.

Cel ce ne-a dat totul are dreptul să  pretindă totul,

însă toate semnalele transmise omenirii chiar prin asemenea evenimente, de cele mai multe ori, au fost ignorate.