Ghilgal –prăvălire. (Iosua 5:9)

14 Nisan...

           „Astăzi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră”. Sute de ani poporul Israel a purtat asupra sa ocara Egipului.

Noi toți purtăm ocara lumii și a păcatului de când este pământul; pentru ei a fost un „astăzi” când au trecut Iordanul, intrând în țara făgăduinței.

Atunci și acolo a încetat hrana pustiului și au mâncat din grâul țării făgăduinței. Dacă noi nu vom avea un „astăzi” de care să ne amintim totdeauna – cum că ocara păcatului a fost ridicată, adică un Ghilgal - nu vom putea ajunge în țara unde „curge lapte și miere”.

Cine putea programa ca după 40 de ani cei ce au plecat din Egipt în ziua de Paște - 14 Nisan - să intre în țara Canaanului tot pe 14 Nisan și să prăznuiască Paștele, liberi, în câmpia Ierihonului?

Dacă un Israel greu încercat este totuși atât de binecuvântat, mâncând acolo cea mai gustoasă mâncare de pe pământ, ce va fi această țară în timpul Mileniului?

„Ocara îmi rupe inima și sunt bolnav” (Psalmul 22). Pentru a fi prăvălită ocara de peste noi a  suportat totul Domnul Isus la Golgota.

- Răbdarea.

          Domnul Isus care prin definiţie în Ebraică înseamnă Mântuitor, Îi vei pune numele Isus pentru că va mântui lumea de păcate, dar  în Luca 21-19 ne spune că prin răbdarea noastră ne vom mântui sufletele noastre.

            Iată cele patru faze ale mântuirii.

                        1 Credinţa ta te-a mântuit.

                        2 Mântuirea prin răbdare.

                        3 Veţi dobândi ca sfârşit al credinţei, mântuirea.

                        4 Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului ci ca  să aducă mântuirea celor ce-l aşteaptă. Evrei9-28

            Astfel primul pas este credinţa, al doilea este răbdarea, al treilea este perseverenţa şi al patrulea este aşteptarea care devine astfel o condiţie a mântuirii.

Vistieria inimii Luca 6- 43

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii sale. Noi putem fi sau bogaţi, sau săraci, după principiile care le practicăm. Putem face din inima noastră fie o vistierie de comori incalculabile care sunt cele 10 roade ale Duhului Sfânt din Galateni 5. 22- 23, sau o ladă de gunoi cu cele 13 păcate din Marcu 7. 21- 23 care ies din inimă, de data aceasta număr fatidic.

            Omul bun, lucruri bune, vistierie bună, iată  oferta gratuită pe care dacă o acceptăm vom fi scutiţi de decepţii, depresii care invadează orice inimă omenească. Stă în puterea tuturor copiilor lui Dumnezeu, prin credinţa fermă, în puterea Duhului Sfânt, de a nu lăsa inima sa la discreţia altora, să arunce gunoaie, ci să fie o grădină închisă, un izvor pecetluit doar pentru Domnul Isus.

NU TREBUIAI SĂ TE UIȚI MULȚUMIT. Obadia 1-12.

Acesta a fost păcatul Edomului, că s-a bucurat când fratele său Iuda a fost dus în captivitate. Edomiți erau urmași lui Esau fratele lui Iacov.

Sunt cel puțin trei feluri de a păcătui. Prin comitere prin omitere și prin ignoranță sau din neștiință, pentru care se roagă David în Psalmul 19. „Cine știe să facă binele și nu-l face săvârșește un păcat„ Iacov Păcatul lui Edom este și astăzi întâlnit printre unii așa ziși creștini care se uită mulțumit la necazurile altora.

Acesta este un păcat prin omitere, tot atât de grav ca și cel prin comitere „Bucurați-vă cu cei ce se bucură și plângeți cu cei ce plâng„

Partea Lui. Eclesiastul 5- 18.

Deoarece de multe ori credem că totul ni cuvine, pierdem chiar partea noastră.

Fiul risipitor, a crezut că totul i se cuvine şi a pierdut în ţara păcatului totul.

Biblia în acest verset ca şi cel de ieri se referă la faptul că şi pe pământ ne putem bucura, dar numai după ce am dat lui Dumnezeu ce este al Său.

Noi credem că partea Sa e a zecea parte iar noi restul. Nu este biblică această gândire. deoarece nu noi stabilim partea Sa ci Dânsul stabileşte partea noastră, noi ca nişte robi netrebnici, după ce am făcut totul, trebuie să spunem că am făcut ce eram datori, acum nu ni se cuvine nimic, chiar partea noastră este har, dar atunci şi acolo vom avea totul.