„Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

Neemia reinnoind legamantul...

        Când nu ne mai putem bucura de Domnul am pierdut orice putere. Domnul Isus ne-a spus că numai dacă avem în noi bucuria Sa atunci bucuria noastră va fi deplină.

       „Pentru că vă bucurați de nimicuri, ne spune proorocul Osea, de aceea voi înșivă ați ajuns de nimic.”

       Apostolul Pavel, din mijlocul suferințelor, ne spune: „Bucurați-vă totdeauna și iarăși zic: bucurați-vă.”

       Puii oricărei ființe cresc repede deoarece știu să se bucure și să se joace mult.

       Printre marile secrete ale puterii, în general, este bucuria. „Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale”, spune David după evenimentul cu Bat-Şeba.

       Neemia spunea poporului să mănânce și să bea băuturi dulci, dar să dea și celor săraci pentru a putea avea în ei bucuria Domnului ca să poată fi tari.

       Niciodată un egoist nu poate fi tare deoarece bucuria Domnului e totdeauna legată de altruism.

Ultima metodă: funiile dragostei. (Osea 11:4)

 Când Dumnezeu folosește această expresie „funii de  

dragoste”, prin prorocul Său, a vrut să ne spună că, mai mult decât atât, cu toate că este Atotputernic, nu mai are ce oferii; Dânsul, fiind dragoste, S-a  oferit pe Sine prin trimitetrea Fiului Său ca jertfă de ispășire pentru a ne câștiga pe noi.

„Ce aș mai fi putut face viei Mele și nu I-am făcut?”, ni

se spune în Isaia capitolul 5.

Dacă în sculptură dincolo de Fideas arta nu va mai putea trece, în dragoste, dincolo de Domnul Isus, Dumnezeu nu mai are ce oferii. Ultima jertfă ce se poate aduce de cineva este jertfa de sine şi numai cine se dă pe sine, dăruiește totul.

În general, funiile au drept scop salvarea din ape, din

foc, din prăpăstii, mocirle, fântâni etc. şi ce trist este că funiile Sale de dragoste, de cele mai multe ori, nu le vedem sau le ignorăm.

Multe din mijloacele pe care le folosește Dumnezeu în

viața noastră, le considerăm doar simple întâmplări, însă conform textului din Romani 8:38 „toate lucrează împreună spre binele” nostru.

În fiecare rază de soare, în fiecare floare, în orice

durere sau cântec de pasăre, în ploaie, furtună, tunet sau fulger eu văd o comunicare, o funie a Iubirii care vrea să mă lege mai mult de cer, deslegându-mă de pământ!

Pe noi nu ne guvernează hazardul, ci providența. Când

rămâneam în pană cu motocicleta - regina drumurilor, mă uitam în jur şi mă întrebam pentru ce și, totdeauna, găseam răspunsul. Lângă Craiova, odată, având pană de cauciuc, m-am oprit şi m-am uitat în jurul meu şi am văzut un om care stătea pe banca din fața casei lui. Cum aveam totdeauna Biblia la mine, m-am dus la el şi i-am vestit pe Domnul Isus, apoi bucuroşi ne-am rugat împreună. Eu am făcut pana și, mulţumit, am plecat spre casă.

Totuşi, cea mai interesantă secvenţă ce-mi vine acum

în minte este cea a unei întâlniri pe care am avut-o, pe defileul Jiului, cu un cioban care se coborâse să-şi cumpere pâine pentru că îşi avea stâna tocmai pe vârful muntelui. Din vorbă în vorbă, mi-a povestit că avusese o vedenie, printre multe altele, pe vârful munților şi în care, cu litere de foc, a văzut pe cer scrisă cifra 20. După ce am citit împreună din Biblie și am vorbit despre iertarea şi mântuirea ce ne e oferită în dar de Dumnezeu, ne-am rugat, iar când ne-am ridicat de sub acel tufiș m-am uitat la ceas şi era ora fix 20:00. A plecat la stână fericit că a înțeles semnificația cifrei văzute pe cer, adică ora convertirii sale.

Numai Duhul Sfânt poate tranforma toate apusurile de

soare într-un frumos răsărit și toate necazurile şi vicisitudinile vieții în funii de dragoste ale lui Dumnezeu.

Nu semănaţi între spini. Ieremia 4-3

 Ieremia 4-3

         Spinii pe pământ sunt semnul blestemului, şi orice gând vorbă sau faptă, reprezintă o semănătură.

            Deşi spinii sunt plante criptogame  care deci nu fac flori, fără seminţe, totuşi au umplut pământul atât la propriu cât şi la figurat.

            « Desţeleniţi-vă un ogor nou şi nu semănaţi între spini ».

            Cred că este vorba de propria noastră grădină interioară, care trebuie desţelenită, ştiut fiind faptul că în mod natural se dezvoltă tot ce este sălbatic, iar ce e nobil trebuie totdeauna cultivat.

            Toţi vrem ca ceea ce semănăm să aducă roadă, condiţia este să nu aruncăm sămânţa la întâmplare, căci spinii sau îngrijorările vieţii de acum pot opri orice dezvoltare ulterioară. Dacă prima parte a vieţii este timpul semănatului, a doua este pentru secerat, iar profetul Osea ne arată că « cine seamănă vânt culege furtună»; « Semănaţi potrivit cu neprihănirea şi veţi secera potrivit cu îndurarea. » Osea 10-12.

PRIVIRE, FRUMUSEȚE, SCHIMBARE 2 Corinteni 3-18.

„Suntem schimbați în același chip al lui din slavă în slavă prin Duhul Domnului„
Noi toți privim slava Domnului.

1. După cum Evreii din pustia Sinai au fost vindecați prin privirea la șarpele de aramă, la fel și noi toți privim cu fața descoperită la slava Domnului și suntem schimbați după chipul Său prin privire.
Privirea care atunci dădea sănătate acum aduce transformarea.

2. Frumusețea Sa devine frumusețea noastră, deoarece conform versetului din Osea 9-10 fiecare ajunge ca acela pe care-l iubește.

3. Schimbarea se face din slavă-n slavă prin Duhul Domnului.