Sărbătoarea sărbătorilor. Învierea Domnului nostru Isus Hristos.

Primul Paste in Egipt. Ingerul mortii oprit la usa de sangele de miel

        Tot ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la sărbătoarea Paştilor, este minunat. Pentru prima dată găsim acest cuvânt în Exod 12-11 cu referire la miel unde se spune: „să-l mâncaţi în grabă căci sunt Paştele Domnului”.       

            Din acel moment acest cuvânt a fost în toată istoria Evreilor, şi a tuturor neamurilor după înviere, termen consacrat, pentru cea mai mare sărbătoare a omenirii creştine. Cu toate că luna Nisan era a treia din an prima lună a anului, fiind Şvat Dumnezeu a decretat: „Luna aceasta adică Nisan va fi pentru voi cea dintâi lună cea dintâi lună a anului” Exod 12-2.

            Din nefericire această sărbătoare nu este sărbătorită la adevărata sa valoare deoarece Evreii încă nu-L recunosc pe Domnul Isus ca Fiul lui Dumnezeu.

            Astfel Evreii sărbătoresc anul nou de două ori pe an, odată anul nou civil conform  Levitic 23-23 sau sărbătoarea trâmbiţelor din luna a şaptea, prefigurând, naşterea noastră pentru această viaţă efemeră, civilă, şi a doua oară Paştele sau anul nou religios, din luna Nisan care era prima lună a anului şi care prefigura, naşterea din nou pentru cer având la bază jertfa Mielului Pascal.

            Prin această sărbătoare a sărbătorilor Dumnezeu a dorit să transmită omenirii cel puţin trei mesaje şi anume:

            1 Nevoia de trecere din întuneric la lumină de schimbare, a terenului minat pe care ne-am născut în păcat şi fărădelege, indiferent de religia moştenită, Marea Roşie simbolizând hotarul de despărţire faţă de tot ce este lume şi păcat.

            Aşa cum avem un document, o carte de identitate care atestă data naşterii noastre pentru această lume, Dumnezeu a decretat ca poporul Său, să aibă un ceas, o zi, o lună, care să marcheze eliberarea sa.

            Cine s-a născut numai odată va muri de două ori, dar cine s-a născut de două ori va muri numai odată

            Aceasta este lecţia celor două sărbători.

            2 Dumnezeu ştiind că: „soarta omului nu este în puterea lui nici nu stă în puterea lui când umblă să-şi îndrepte paşii ca să ajungă la ţintă” Ieremia 10-23, a folosit metoda Sa care a fost Mielul, dar în nici-o limbă miel nu înseamnă Paşti, acest cuvânt în majoritatea limbilor lumii înseamnă TRECERE. Mielul prefigura soluţia lui Dumnezeu pentru trecerea noastră din întuneric la lumină şi imediat cum L-A văzut Ioan Botezătorul pe Domnul Isus a şi declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii”.

            Îngerul nimicitor a vizitat ţara Egiptului şi a nimicit pe toţi întâii născuţi care nu aveau sângele mielului pe uşa casei lor, şi chiar în noaptea aceia evreii au trecut din Egipt pornind spre Canaan.

            Cine putea programa cu aproape 1500 de ani înainte ca exact în Vinerea Mare pe data de 13 Nisan exact data instituirii marii sărbători, când copiii lui Israel jertfeau mielul pascal, Mielul lui Dumnezeu să fie prins, judecat, prin cel mai nedrept proces din istorie, şi condamnat la moartea prin răstignire.

            Este bine cunoscuta experienţa unui profesor care trebuia să treacă un râu foarte lat cu barca. Profesorul întreabă pe barcagiu dacă ştie ceva geografie, dar barcagiul răspunde simplu nu. Profesorul îi spune că a pierdut un sfert din viaţă, şi continua să-l întrebe dacă ştie ceva istorie la care la fel răspunde nu, atunci ai pierdut jumătate din viaţă, fiind vara se face un vârtej pe apă şi barcagiul întreabă profesorul dacă ştie să înoate, dar nu ştia şi atunci modestul om îi spune: “domnule profesor ţi-ai pierdut toată viaţa”.   

            Această mare sărbătoare ne aduce aminte că ori ce am şti şi am avea, nu ne foloseşte la nimic dacă nu am trecut de sub puterea întunericului în Împărăţia luminii şi fericirii. „O voi care treceţi pe lângă Mine opriţi-vă şi vedeţi dacă este vreo durere ca durerea Mea”, spunea profetul Ieremia în plângerile sale. Deşi toţi oamenii sânt trecători, nu toţi trecătorii sunt oameni… În trecerea grăbită prin lume către veci fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.

            Ca fiinţe decizionale trebuie numai să acceptăm faptul că nimeni nu poate decide în locul nostru, trecerea acum de partea Sa ca la trecerea finală să nu avem emoţii.

            3 Pentru toate cele trei faze ale vieţii, trecut, prezent şi viitor, sărbătoarea învierii are cele mai corecte răspunsuri. Să-l mâncaţi în grabă căci sânt Paştele Domnului adică să ne hrănim cu trupul şi sângele Domnului cu regularitate. Graba poate însemna şi iminenta noastră plecare aşa cum ei nu au mai aşteptat zorii zilei plecând imediat după ce au mâncat Paştele. Cel ce a înviat pe Domnul Isus din morţi ne va învia şi pe noi, deoarece Dânsul a înviat pentru că noi am fost făcuţi neprihăniţi.

            Trebuie să prindem farmecul acestei sărbători care este antecamera veşniciei, şi dacă orice formă de aluat se găseşte în casele noastre, sărbătoarea î-şi face ocolul său iar Dumnezeu, care nu poate vedea sărbătoarea unită cu nelegiuirea va judeca chiar acum dar mai ales în ziua de apoi pe cei care dispreţuiesc bunătatea Domnului.

            A vrut Dumnezeu ca bucuria vieţii care pulsează odată cu primăvara, pe această  planetă unică în frumuseţe din univers, am spus că e unică deoarece numai de pe o aşa planetă   putea găsi frumoasa Sa mireasă, să fie asociată cu marea SĂRBĂTOARE A SĂRBĂTORILOR PAŞTELE DOMNULUI unde şi când împreună cu toate făpturile din toate locurile stăpânirii Sale, să aducem prinosul recunoştinţei şi laudelor noastre pentru tot ce a făcut, face şi va mai face în viitor pentru această lume.