miercuri, 2 decembrie 2009
Sfinţia Sa devine sfinţia noastră.!
A fost făcut pentru noi sfinţire.
Noi niciodată nu puteam fi făcuţi pentru Dânsul, sfinţire de noi deşi mulţi încearcă prin ei înşişi acest lucru. Monahismul evident a produs unele valorii morale dar sfinţirea este lucrarea exclusivă a lui Dumnezeu. Noi suntem lutul care doar se lasă lucrat.
Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi licitată la New York cu douăzeci de milioane de dolari, nu ar pretinde niciodată că aşa s-a născut.
În umilinţa sa autorul, fiind felicitat a răspuns că nu are nici un merit, şi că tot ce a făcut el a fost să o elibereze, din captivitatea pietrei, dar ea era acolo.
„Tot ce facem noi Tu împlineşti pentru noi„
Ca unul care am trăit atâta timp în mănăstiri, am fost deranjat de faptul că adjectivul „sfinţia sa„ poate fi pretins şi acceptat de nişte oameni cu funcţii religioase.
Când un tânăr î-I spune Domnului Isus: Bunule Învăţător, imediat Singurul care merita acest nume. ripostează spunând, Unul singur e bun, Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu