„În vremuri ca acestea înţeleptul trebuie să tacă deoarece sunt vremuri rele„ Amos 5-13.
Dacă nu greşeşte cineva în vorbire ne spune Iacov, este un om desăvârşit, şi acest om a fost Domnul Isus.
Domnul Isus nu tăcea că nu avea ce spune, ci tăcea căci astfel împlinea Cuvântul lui Dumnezeu, din proorocul Amos.
Tot ce făcea Domnul Isus, împlinea ce era scris cu privire la Dânsul. A ştii când trebuie să vorbeşti, şi când trebuie să taci este o artă divină, pe care o învăţăm numai la picioarele Domnului.
Proorocul Isaia ne spune în cap. 6 că numai după ce limba sa a fost atinsă de cărbunele din focul de pe altar, nelegiuirea sa a fost ispăşită, şi a putut transmite mesajul divin pentru popor.
Solomon ne spune că şi prostul ar trece ca înţelept dacă ar tăcea. Mai mulţi oameni au pierit prin vorbe decât prin sabie.
A învăţa tăcerea, este nevoie de mai multă înţelepciune decât pentru a învăţa, elocinţa. „Vorba-i de argint, tăcerea-i de aur„
joi, 3 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu