A putea vedea în toate circumstanţele vieţii funiile de dragoste ale lui Dumnezeu, este cel mai important şi frumos lucru din viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu.
Am o deviză care a funcţionat de peste o jumătate de secol şi anume aceea că toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.
Ducând-o anul trecut pe mama unei sore de la Călineşti la spitalul judeţean, la plecare cineva vine la geam în parcare şi-mi spune că pierd benzina, şi când mă cobor şi văd aceasta, prima întrebare ca de obicei, a fost ce bine poate fi să pierzi benzină, noapte fiind şi fără să pot face ceva.
Am plecat, am umplut rezervorul iar după vre-o trei ore cât a stat la urgenţă am dus-o înapoi la ţară şi am venit cu bine. A doua zi mecanicul meu a găsit un furtun copt, l-a înlocuit foarte greu, dar nu numai spre bine a lucrat ci spre foarte bine, deoarece am văzut defecţiunea la un drum scurt, căci la un drum lung putea fi fatală defecţiunea.
În dosul celui mai întunecat nor de furtună, totdeauna este acelaşi cald şi zâmbitor Soare al iubirii.
marți, 15 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu