Partea Lui. Eclesiastul 5 - 18.

Deoarece de multe ori credem că totul ni cuvine, pierdem chiar partea noastră.

Fiul risipitor, a crezut că totul i se cuvine şi a pierdut în ţara păcatului totul.

Biblia în acest verset ca şi cel de ieri se referă la faptul că şi pe pământ ne putem bucura, dar numai după ce am dat lui Dumnezeu ce este al Său.

Noi credem că partea Sa e a zecea parte iar noi restul. Nu este biblică această gândire deoarece nu noi stabilim partea Sa ci Dânsul stabileşte partea noastră, noi ca nişte robi netrebnici, după ce am făcut totul, trebuie să spunem că am făcut ce eram datori, acum nu ni se cuvine nimic, chiar partea noastră este har, dar atunci şi acolo vom avea totul.

Partea Lui. Eclesiastul 5- 18.

Deoarece de multe ori credem că totul ni cuvine, pierdem chiar partea noastră.

Fiul risipitor, a crezut că totul i se cuvine şi a pierdut în ţara păcatului totul.

Biblia în acest verset ca şi cel de ieri se referă la faptul că şi pe pământ ne putem bucura, dar numai după ce am dat lui Dumnezeu ce este al Său.

Noi credem că partea Sa e a zecea parte iar noi restul. Nu este biblică această gândire. deoarece nu noi stabilim partea Sa ci Dânsul stabileşte partea noastră, noi ca nişte robi netrebnici, după ce am făcut totul, trebuie să spunem că am făcut ce eram datori, acum nu ni se cuvine nimic, chiar partea noastră este har, dar atunci şi acolo vom avea totul.

Ceasul vostru şi puterea întunericului.

Adversarii Domnului au parte doar de un ceas al vieţii lor şi acela este întunecat. Copiii lui Dumnezeu au parte de o veşnicie strălucită în slavă. Deşi viaţa lor pe pământ are numai un ceas, veşnicia lor este o permanentă cădere abisală, în întunerecul cel mai de afară. Nu numai Marţea lor are trei ceasuri rele ci toată viaţa se reduce, spune Domnul Isus, la un ceas însoţit de puterea întunerecului.

Un singur lucru trebuieşte. Luca 10- 42.

La întrebarea pe care am pus-o cu ocazia întâlnirilor frăţeşti, pe cine iubea mai mult Domnul Isus în familia din Betania, în unison toţi răspundeau că pe Maria.

În realitate, după textul din Ioan 11- 5, în primul rând iubea pe Marta. Acesta este felul de a lucra cu oamenii, orice observaţie o făcea de pe terenul iubirii.

Ce bine ar fi dacă şi nouă ne-ar mai lipsi doar un lucru, să ne poată spune şi nouă la fel.

La fel cu tânărul bogat, l-a privit, l-a iubit şi i-a zis î-ţi mai lipseşte un lucru, vinde tot ce ai şi dă la săraci. El a plecat întristat. Oricine vine sărac la Domnul Isus pleacă bucuros, dar oricine le ştie pe toate, pleacă întristat.

Arată-mi calea pe care trebuie să umblu. Psalmul 143- 8.

Fiecare pas, fiecare clipă, fiecare decizie, este un drum spre simplificarea sau complicarea vieţii.
Atât ca Pastor cât şi ca Expert contabil de peste o jumătate de secol, asist în jurul meu la o societate care indiferent de confesiune, cu excepţiile de rigoare referindu-mă la adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, în tot ce întreprind atât pe plan familial cât şi pe plan profesional, social, afacerii, nu fac altceva decât mai mult să se complice decât să se simplifice.
Rugăciunea de mai sus, pe care o făcea David, nu cuprinde decât şapte cuvinte, şi dacă am face-o şi noi, ne-ar scutii de toate complicaţiile, uneori fatale ale vieţii.
Dacă nu avem un Consilier, Paraclet, Avocat Divin, adică Duhul Sfânt, şi nici un duhovnic apropiat, nu avem cum să nu greşim.
Multe căi pot părea bune omului, dar una singură este cea adevărată. Ioan 14- 6.
Toate drumurile pot duce la Roma, dar numai unul duce în cer.

Funii de dragoste. Amos 11- 4.

A putea vedea în toate circumstanţele vieţii funiile de dragoste ale lui Dumnezeu, este cel mai important şi frumos lucru din viaţa unui adevărat copil al lui Dumnezeu.

Am o deviză care a funcţionat de peste o jumătate de secol şi anume aceea că toate lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.

Ducând-o anul trecut pe mama unei sore de la Călineşti la spitalul judeţean, la plecare cineva vine la geam în parcare şi-mi spune că pierd benzina, şi când mă cobor şi văd aceasta, prima întrebare ca de obicei, a fost ce bine poate fi să pierzi benzină, noapte fiind şi fără să pot face ceva.

Am plecat, am umplut rezervorul iar după vre-o trei ore cât a stat la urgenţă am dus-o înapoi la ţară şi am venit cu bine. A doua zi mecanicul meu a găsit un furtun copt, l-a înlocuit foarte greu, dar nu numai spre bine a lucrat ci spre foarte bine, deoarece am văzut defecţiunea la un drum scurt, căci la un drum lung putea fi fatală defecţiunea.

În dosul celui mai întunecat nor de furtună, totdeauna este acelaşi cald şi zâmbitor Soare al iubirii.

Ecce homo.

Apostolul Pavel îndeamnă pe Corinteni şi pe noi totodată să fie oameni.
Socrate mergea ziua prin Atena cu felinarul aprins şi fiind întrebat de ce , el zice: “caut un om”.
A fi mare e o-ntâmplare a fi om e lucru mare.
Pilat a rămas în istorie prin aceste două cuvinte spuse despre Domnul Isus care constituie cea mai adevărată predică.
Proorocul Ieremia spune că milenii de-a rândul Dumnezeu a căutat un om care să stea în spărtura pe care a făcut-o păcatul.
La căutarea şi chemarea milenară lui Dumnezeu, Pilat răspunde prin cele două cuvinte celebre.

Cea mai ieftină marfă din vitrina Babilonului o reprezintă sufletele oamenilor. Apoc. 18-13.

Aceste mărfuri din vitrina lumii, a Diavolului, a Babilonului, încep cu aurul, argintul, pietrele scumpe, ce sunt pe primul loc şi sfârşesc cu oi, boi, sclavi, apoi pe ultimul loc după robi, sunt SUFLETELE OAMENILOR.

Toate religiile Babilonului, inclusiv cele moderne, au ajuns să facă din Capodopera Creaţiunii, omul, cea mai ieftină marfă şi aceasta nu este declaraţia unui om ci chiar a lui Dumnezeu.

Cea mai dureroasă afirmaţie ce poate fi auzită, că nu numai femeia din lumea Arabă, este o marfă ieftină a mileniului trei, ci chiar sufletele oamenilor pentru care se vaită negustorii pământului, că nimeni nu le mai cumpără marfa.

Nu numai cei vii sunt marfă, dar chiar oamenii morţi au devenit o marfă, deoarece dacă nu sunt plătiţi bine, unii preoţi refuză să-i înmormânteze pe cei ce nu au bani.

Enoriaşul din biserici este privit şi respectat după banii pe care-i dă, la Biserica din care face parte.

Când omul trebuie să aleagă între bani şi suflet, Biblia ne arată că pentru un blid de linte, sau la Balaam, Anania şi Safira totdeauna pe locul întâi este banul.

În dicţionarul Enciclopedic a intrat un cuvânt „Simonismul„ de la Simon care a oferit bani pentru a primii Duhul Sfânt, ce defineşte prioritatea banului în religie deşi Domnul Isus a decretat „Fără plată a-ţi primit, fără plată să daţi„.

Vă aşteptaţi la mult şi iată că a-ţi avut puţin.

Vă aşteptaţi la mult şi iată că a-ţi avut puţin

L-aţi adus acasă şi eu l-am suflat. Hagai 1- 9.

Şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă. Hagai 1-5.

Solomon spune că binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte.

De ce avem mulţi săraci printre noi ? Deoarece fiecare aleargă pentru casa lui, spune Domnul în versetul 9 de mai sus.

Aceste două expresii, că punga e spartă şi că ce aducem acasă este suflat de Domnul, ne vorbesc despre lipsa de binecuvântare din partea lui Dumnezeu, a celor care din tot ce câştigă, nu programează nimic pentru Casa Domnului.

Era normal să se ajungă la o criză economică mondială, dacă mondială este şi ignoranţa cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu.

De la aparentul sublim economic din ani precedenţi, la ridicolul lipsei de lichidităţi din prezent, nu a fost decât un pas.

America, Europa, Asia, deodată se află în cădere liberă. Japonia în acest an are cel mai mare deficit de la al doilea război mondial şi toate bursele lumii sunt în scădere.

Trezoreria planetei este o pungă spartă, Domnul a suflat şi deodată toate pieţele comerciale ale lumii auto, electronice, etc. sunt blocate.

„Negustorii pământului se plâng, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa„ Apocalipsa 18-11.

Apocalipsa se împlineşte sub ochii noştri.