Gradul de sensibilitate al lui Marcu este unic.

„..a suspinat și a zis: „Efata”

 „Isus a suspinat adânc în Duhul Său și a zis: Pentru ce

cere neamul acesta un semn?..” (Marcu 8:12).

Cu excepţia evanghelistului Marcu nici un apostol sau

vreun alt evanghelist nu a remarcat suspinurile adânci ale Domnului Isus.

Trebuie să învățăm această particularitate specială a gradului nostru de sensibilitate față de semenii noștrii pentru că altfel devenim egoiști.

„..Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat și a zis: „Efata”

, adică „Deschide-te!” (Marcu 7:34).

Suspinul Său demonstrează drama suferințelor și a dezastrului adus în lume prin păcat. Tot Marcu relatează la capitolul 6:31 - „Veniți singuri la o parte, într-un loc pustiu, și odihniți-vă puțin.”

Să putem citi în ochii fiecăruia dintre noi durerea interioară și suspinul inimii este un fapt ce ne va invita mai mult la rugăciuni speciale pentru ființe speciale. Am văzut persoane, în special surori care, neavând cui spune durerea ce le apasă, oftează adânc.

Domnul Isus a văzut oboseala apostolilor și nu a mai așteptat ca ei să o exprime, ci i-a dus la odihnă. Înainte ca noi să cerem, ne spune proorocul Isaia, Domnul ne răspunde.

Să nu uităm niciodată că durerea și suspinul nostru

Adânc, este mai ascultat decât cele mai puternice rugăciuni, așa cum a fost ascultat suspinul Anei.

  De la cel mai tânăr evanghelist să învățăm marea lecție a sensibilității - având pe el în grădina Ghetsimani doar o învelitoare de in, când au venit soldați şi au tras de el, le-a lăsat învelitoarea și a fugit în pielea goală.

„Iar cel mai inimos dintre războinici va fugi în pielea

goală în ziua aceea, zice Domnul.” (Amos 2:16).

Aduc roadă în răbdare. Luca 8-15

       „După ce aud cuvântul îl țin într-o inimă bună și curată și aduc roadă în răbdare„

    Numai Luca menționează acest important cuvânt ca ne desleagă secretul roadelor din viața copiilor lui Dumnezeu.

        Domnul Isus merge mai departe și leagă chiar mântuirea de răbdare.

M-am uitat cât de mult rabdă un cal, așteptând sub un soare infernal, pe birjarul său din cârciumă și tot el este bătut cu multe bice, nu birjarul bețiv.

     Am avut in copilarie niște boi foarte cuminți și odata, am încărcat carul cu fân departe unde aveam locul. Apoi, eu și fratele meu am adormit sus în car pe fân dar boii au traversat tot orașul Tg-Jiu, au trecut peste podul lung al Jiului unde toți boii, caii si celelate animale impinse de vointa stapanului lor sa treaca se speriau de arcadele inalte ale podului, insa boii au trecut mai departe si au intrat pe poarta casei noastre din Bălești care era deschisă, iar dimineața când ne-am trezit ei dormeau în jug și noi pe fân. Ce lecție de răbdare am luat de la aceste animale, care se puteau răzbuna atunci, prin nesupunere, din cauza că nici măcar nu au fost dejugați.

     Suntem bonavi  pentru că nu am învățat răbdarea de la Domnul Isus și de la martiri, ai noștri înaintași.