De fapt, Pilat avea doar iluzia puterii, întrucât a demonstrat contrariul. Deşi a dovedit că în subconştientul său ştia că Domnul Isus este nevinovat, apoi a făcut publică această convingere, a acţionat contrar propriilor convingeri.
Oamenii, în majoritatea lor, au doar iluzia puterii, dovadă, în împrejurările dificile, acţionează fiecare sub impulsul sentimentelor. Pilat vorbeşte despre o putere pe care considera că o are, dar în realitate, avea frică să nu piardă o realitate iluzorie. În final a semnat cea mai nedreaptă sentinţă din istoria proceselor.
E bine să ne controlăm viaţa, dacă o trăim ca nişte învingători sau ca nişte învinşi. Chiar în domeniile în care ne considerăm puternici, ca Petru, se constată trista realitate. Pilat, crezându-se puternic, a pierdut de fapt şi tronul şi eternitatea. Cine nu poate distinge iluziile de realitate, va fi amăgit de „fata morgana” (mirajul deşerturilor) a acestei vieţi. Să nu acţionăm contrar convingerilor conştiinţei noastre şi sub impulsul emoţional; dacă Pilat asculta de conştiinţa sa identificată şi prin glasul soţiei sale îşi putea salva şi tronul şi viitorul. În momentele decisive ale vieţii este bine să nu ne grăbim niciodată; atâtea decizii produc efecte eterne. Pe cât de nocivă este iluzia puterii, şi mai nocivă şi mai riscantă este iluzia libertăţii. Dacă ar fi lipsiţi de libertate doar cei de după gratii, lumea ar fi mai fericită. Realitatea tristă este că cei mai mulţi lipsiţi de libertate sunt victimele iluziei libertăţii.
În Evanghelia după Ioan capitolul 8 versetul 33, contemporanii şi compatrioţii Domnului Isus au făcut o declaraţie şocantă: „Noi n-am fost niciodată robii nimănui”. Dacă ar fi vorba de ignoranţă, aceasta se iartă mai uşor, dar e ceva mai grav în spatele acestei afirmaţii. Întreaga istorie a poporului Israel, cu excepţia domniei lui Saul, David şi Solomon, a fost o istorie a sclaviei. Cred că, mai degrabă, este vorba mai degrabă de o aroganţă al cărei tribut continuă să se plătească aşa de scump. Dar, ce a fost valabil pentru contemporanii Domnului Isus, din nenorocire, este valabil şi pentru zilele noastre.
Lumea are iluzia libertăţii, nu şi libertatea, deoarece Domnul Isus a spus clar în Sfânta Evanghelie după Ioan capitolul 8: „Numai dacă Fiul vă face liberi, sunteţi cu adevărat liberi”. În Romani 7 vedem că oamenii au fost în starea de păcat, despre care Pavel spune: „Nu fac ce vreau” iar poetul nostru zice: „Văd două firi în mine Se zbat şi se frământ De cer mă leagă una Iar alta de pământ”.
Spre libertate nu sunt alternative. Domnul Isus a spus: “Eu sunt Calea”, orice alte încercări umane sunt paleative, iluzii deşarte. Treptat, treptat, naţiunile lumii au trecut de la sclavie la libertate, având guverne mai mult sau mai puţin democratice, marele merit avându-l fostul preşedinte al Americii Abraham Lincoln.
Deşi preţul libertăţii spirituale a fost plătit de acum 2000 de ani, nu numai că eliberarea nu a fost acceptată, dar pe acest plan s-a petrecut un proces invers proporţional. Lumea de astăzi nu mai este ca cea de ieri, iar lumea de mâine nu va mai fi ca cea de azi, deoarece vremea neamurilor se caracterizează prin degenerare, de la capul de aur, pieptul de argint, pântecele de aramă, picioarele de fier şi degete de lut (Daniel 2), în timp ce Biserica urmează procesul invers al regenerării, cu toate slăbiciunile şi neîmplinirile sale.
Cine este în stare să recunoască eşecul în domeniul libertăţii? Fiul risipitor, cel fără nume, prefigurând întreaga lume, a experimentat dureroasa experienţă a iluziei libertăţii sale. De la toate lucrurile bune îngăduite de Dumnezeu omului în ziua creaţiunii, în care omul a fost aşezat ca stăpân, s-a ajuns astăzi ca omul să fie sclav în propria grădină. Deşi Dumnezeu a vrut ca oamenii să domnească în viaţă prin Acel Unul Singur, care este Isus Hristos, (Romani 5: 17), iar Iov, încă de acum 4000 de ani, s-a apropiat de Dumnezeu ca de un Domn, astăzi trista realitate este doar iluzia libertăţii şi sclavia păcatului. Dacă primul pahar poate fi servit în libertate, următoarele sunt dictate, impuse. Dacă vizionarea unui film este liberă, filmele pornografice sunt dictate.
Dacă o căsătorie este în libertate, următoarele sunt impuse, şi, puse faţă în faţă, libertatea cu sclavia, se poate constata în final, că orice fiinţă umană care nu a cunoscut eliberarea trecutului prin credinţa simplă şi personală în Jertfa de la Calvar, are doar iluzia libertăţii.
Să ne rugăm ca şi Elisei, odinioară, pentru Ghehazi ca Dumnezeu să deschidă ochii oamenilor spre a putea vedea marea şi minunata realitate a puterii şi libertăţii pe care Domnul Isus o oferă gratuit. “Pot totul în Hristos”, spunea apostolul Pavel, care a avut nu iluzia puterii şi libertăţii, ci realizarea lor.
Dacă vrem să nu avem deziluzii, să înlăturăm iluziile şi să ne aruncăm ancora credinţei în ţinutul adevărului etern şi absolut, care ne este revelat de Dumnezeu prin Evanghelie.
.
