Capitolul 8 „VORBESC DESPRE HRISTOS ȘI BISERICĂ„

       Dacă Apostolul Pavel în Efeseni 5 nu ar fi încheiat cu versetul de mai sus, s-ar fi putut crede că în sfârșit familia este o realitate și nu o umbră, dar nu se putea ca pe acest pământ trecător, să poată fi ceva netrecător.

      Familia care î-și trage numele din cer Efeseni 3-14, trebuie să fie o reflectare a realității eterne  Hristos și Biserica.

      Orice familie când începe să devină scop în sine, se prăbușește.

      Noua familie ce se va coborâ din cer de la Dumnezeu, trebuie să se mute împreună cu Domnul Isus în locurile cerești, din punct de vedere spiritual înaintea venirii Domnului Isus pe norii cerului, așa cum vedem în Efeseni 2.

      Nu mai e pentru nimeni un secret faptul că planeta noastră din punct de vedere astronomic, se află în locurile cerești, făcând parte din această mare galaxie ce se numește „Calea Lactee„ adică drumul laptelui, fiind albicioasă datorită puzderiei de stele ce o alcătuiesc.

      Acesta este marele paradox, că pământul nostru este în cer, legănându-se printre astre, iar unii oamenii de pe pământ au transformat habitatul în infern.

      Apostolul Pavel spunea Corintenilor și nouă totodată, că am fost logodiți cu Domnul nostru Isus Hristos, urmând ca nunta să aibă loc în casa Mirelui pe care acum o pregătește așa cum ne-a promis în Ioan 14.

      Dacă Apostolul Petru ne întreabă ce fel de oameni trebuie să fim noi, Domnul Isus ne spune că trebuie să fim ca niște oameni care așteată.

      Nu este decât o fericită așteptare, și anume aceea a Mirelui.

      Da ne putem bucura și de umbrele care ne conduc la realitățile eterne.

Înviaţi împreună pentru a putea fi în Hristos, în locurile cereşti (Efeseni 2:6). Un loc şi un timp al biruinţei!

Este o mare bucurie că odată cu chemarea noastră înainte de veşnicii, chiar cu mult înainte de a ne naște sau de a murii, noi am înviat odată cu învierea Domnului și sântem așezați împreună cu Dânsul în locurile cerești. Ce mare onoare ni se face!

Nu numai că numele nostru a fost scris în Cartea Vieții, dar odată cu înălțarea Sa la cer am fost și noi înălţaţi şi cea mai mare revelație este că pe acest teren nu mai suntem vulnerabili.

Nimeni nu poate fi învins cât timp viața sa este ascunsă împreună cu Hristos în Dumnezeu!   

      Creștinii bolnavi de autism au toți doar iluzia locurilor cerești, în realitate ei aflându-se pe un teren unde sunt vulnerabili.

       Dacă nu sincronizăm poziția noastră astronomică din locurile cerești, pământul făcând parte din galaxia Căii Lactee, cu poziția reală de a fi în Domnul nostru Isus Hristos, împreună cu El în locurile cerești, poziția astronomică este doar pentru decor. Ceea ce  contează este doar poziția noastră spirituală, doar ea  contează pentru timp și pentru eternitate.