Pe drept ești iubit.

     Cântarea Cântărilor este o pledoarie a iubirii reciproce între Mire și Mireasă.

Toate superlativele posibile din universul iubirii autentice, le găsim în cele 8 capitole ale acestei cărți.

     Sulamita sau mireasa, cu toate că se vede în sine inferioară, că via frumuseței sale nu și-a păzit-o, este caracterizată de Mire ca fiind cea mai frumoasă dintre toate femeile, iar ea în toate răspunsurile sale începând cu cel de mai sus că pe drept este iubit, nu se lasă cu nimic mai prejos în prețuirea Mirelui.

Adormisem dar inima-mi veghea. Cântarea Cântarilor 5-2

„Fie că veghem fie că dormim noi suntem ai Domnului„

Pornim de la cele firești ca să ajungem la cele duhovnicești.

Ce ar fi dacă numai 2 minute ar adormi și inima în timp ce noi dormim.

Așa cum inima nu doarme nici Cel ce ne-a mântuit nu doarme și nici nu dormitează

 Psalmul 121-4. Acesta este girul răpirii noastre în slavă cu Domnul Isus, că inima odată răscumpărată, nu doarme niciodată.

Întăriți-vă în Domnul și în puterea tăriei Lui. Efeseni 6-10.

   „Pot totul în Hristos„ deoarece, cum spunea Domnul Isus, „despărțiți de Mine nu puteți face nimic„.

    Trăim numai dacă Hristos trăiește în noi.

    Peste un milion de martiri au demonstrat puterea prezenței Domnului Isus în viața lor.

     Napoleon a întâlnit un soldat Francez înghețat în post.

     S-a așezat și a stat un timp lângă el în picioare.

    Apoi a afirmat că de astfel de oameni are nevoie nu numai Franța, ci și cerul.

Cartea aducerilor aminte. Maleahi 3-16

     Cei ce se tem de Domnul adesea au vorbit unul cu altul, nu de altul și o „carte de aducere aminte a fost scrisă„

     Cuvântul adesea vrea să ne spună că este puțină temere de Domnul acum când vorbim tot mai rar unul cu altul și nu unii cu alții.

     Avem în Biblie un model de prietenie între David și Ionatan, care vorbeau adesea unul cu altul și prietenia adevărată este cel mai rar lucru de pe pământ.

     „Vă numesc prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu„ spunea Domnul Isus apostolilor Săi.

     Pe lângă Cartea Vieții, a numelor și a faptelor, mai este și cartea lacrimilor, sau burduful lacrimilor noastre.

Duh de rugăciune și de îndurare Zaharia 10-12

                             

                               

De aceste două lucruri avem absolută nevoie fiecare din noi.

Cuvâtul „îndurare„ este un cuvânt foarte complex și foarte puțin înțeles.

Dacă harul, cuvânt de origine Greacă atribuit divinității,  nu a putut fi explicat în limba română și a fost preluat ad literam din Greacă, acest cuvânt „îndurare„ de origine Latină ca roadă a Duhului Sfânt este atribuit și credincioșilor.

Dacă aș vrea să caut un sinonim, acela ar fi Dumnezeu.

 Vita oarbă. Maleahi 1-8.

A aduce ca jertfă lui Dumnezeu o vită oarbă este un lucru foarte rău.

Omenește vorbind pare normal ca să omori sau să aduci ca jertfă pe cea oarbă, iar vita cea sănătoasă să fie folosită la muncă.

Dumnezeește vorbind, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de departe se află gândurile omului față de gândurile Domnului.

Aici nu e vorba de jertfe ci de principii. Dumnezeu nu a sacrificat un Înger Heruvim sau Serafim, ceva secundar, ci pe singurul Său Fiu, și de aceea nu Se mulțumește cu mai puțin.

Noi în principiu dăm ce aruncăm, dar toate acestea echivalează cu o vită oarbă.  

Când mănânci și bei nu Eu fac aceasta. Zaharia 7-6.

     Dumnezeu a văzut că unii din cei ce postesc au pretenții mai mari înaintea Domnului.

     Dar în acest verset ni se dă o lecție, şi anume că nu trebuie gândit în felul acesta, ci dacă cineva posteşte o face pentru Domnul iar cel ce mânâncă pentru Domnul mănâncă.

     Postul adevărat ce trebuie  respectat este cel descris în prorocul Isaia 58. 

• Adevăratul post.
• ¹ Strigă în gura mare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!
• ² În toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. –
• ³ „La ce ne foloseşte să postim” – zic ei – „dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu ţii seama de lucrul acesta?” – Pentru că, zice Domnul, în ziua postului vostru, vă lăsaţi în voia pornirilor voastre şi asupriţi pe simbriaşii voştri.
• Mal 3.14; Lev 16.29-31; Lev 23.27;
• ⁴ Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul; nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus.
• 1Imp 21.9;
• ⁵ Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
• Zah 7.5; Lev 16.29; Est 4.3; Iov 2.8; Dan 9.3; Iona 3.6;
• ⁶ Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug;
• Neem 5.10-12; Ier 34.9;
• ⁷ împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău.
• Ezec 18.7-17; Mat 25.35; Iov 31.19; Gen 29.14; Neem 5.5;
• ⁸ Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi.
• Iov 11.17; Ex 14.19; Isa 52.12;
• ⁹ Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: „Iată-Mă!” Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară,
• Ps 12.2;
• ¹⁰ dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare!
• ¹¹ Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.
• ¹² Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit „Dregător de spărturi”, „Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit”.
• Isa 61.4;
• ¹³ Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării,
• Isa 56.2;
• ¹⁴ atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”