Cartea aducerilor aminte. Maleahi 3-16

     Cei ce se tem de Domnul adesea au vorbit unul cu altul, nu de altul și o „carte de aducere aminte a fost scrisă„

     Cuvântul adesea vrea să ne spună că este puțină temere de Domnul acum când vorbim tot mai rar unul cu altul și nu unii cu alții.

     Avem în Biblie un model de prietenie între David și Ionatan, care vorbeau adesea unul cu altul și prietenia adevărată este cel mai rar lucru de pe pământ.

     „Vă numesc prietenii Mei dacă faceți ce vă poruncesc Eu„ spunea Domnul Isus apostolilor Săi.

     Pe lângă Cartea Vieții, a numelor și a faptelor, mai este și cartea lacrimilor, sau burduful lacrimilor noastre.

Duh de rugăciune și de îndurare Zaharia 10-12

                             

                               

De aceste două lucruri avem absolută nevoie fiecare din noi.

Cuvâtul „îndurare„ este un cuvânt foarte complex și foarte puțin înțeles.

Dacă harul, cuvânt de origine Greacă atribuit divinității,  nu a putut fi explicat în limba română și a fost preluat ad literam din Greacă, acest cuvânt „îndurare„ de origine Latină ca roadă a Duhului Sfânt este atribuit și credincioșilor.

Dacă aș vrea să caut un sinonim, acela ar fi Dumnezeu.

 Vita oarbă. Maleahi 1-8.

A aduce ca jertfă lui Dumnezeu o vită oarbă este un lucru foarte rău.

Omenește vorbind pare normal ca să omori sau să aduci ca jertfă pe cea oarbă, iar vita cea sănătoasă să fie folosită la muncă.

Dumnezeește vorbind, cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât de departe se află gândurile omului față de gândurile Domnului.

Aici nu e vorba de jertfe ci de principii. Dumnezeu nu a sacrificat un Înger Heruvim sau Serafim, ceva secundar, ci pe singurul Său Fiu, și de aceea nu Se mulțumește cu mai puțin.

Noi în principiu dăm ce aruncăm, dar toate acestea echivalează cu o vită oarbă.