„Nu mă părăsi Dumnezeule chiar la
bătrâneţe cărunte”. Este foarte bine să nu uităm că deşi ştim sigur că El nu
uită niciodată deoarece uitarea e specifică numai omului ale cărui simţuri au
fost şi sunt atrofiate prin păcat, totuşi
ca unii care suntem împreună lucrători cu Dumnezeu pentru că Tatăl lucrează şi
noi trebuie să lucrăm. Un singur lucru spune Dumnezeu că nu vrea să-Şi mai
aducă aminte şi anume de păcatele noastre. Într-o lume în care toate se schimbă
Dumnezeu a declarat că: „până la bătrâneţea noastră va fi Acelaşi”. Isaia 46-
4.
Dacă
David care era om după inima lui Dumnezeu totuşi s-a rugat pentru zilele negre ale bătrâneţii şi noi trebuie să
facem acelaşi lucru.
