„Nu voi veți vorbi ci Duhul Sfânt„

Marcu 13-11.

„Dacă vorbește cineva să vorbească cuvintele lui Dumnezeu„ ne spune Ap. la 1Petru 4-11.

Tonul face muzica. Prin susurul blând și subțire totdeauna a vorbit Dumnezeu. 1 Împ. 19-12

„Vorbirea voastră să fie cu har dreasă cu sare„ spunea Domnul Isus. „Dacă nu greșește cineva în vorbire este un om desăvârșit„ Iacov 3-2.

În trei ani învățăm să vorbim dar ca să tăcem nu reușim nici în 30 de ani, deși tăcerea-i ca mierea.

Toate își au vremea lor dar nu am auzit sau văzut această vreme a tăcerii, la cei vii în afara Domnului Isus.  

Dacă toate predicile noastre ar fi inspirate și nu transpirate, Evanghelia ar fi ajuns foarte departe

Domnul Isus care avea atâtea lucruri în Sine a spus, „Eu nu vorbesc nimic de la mine„.

Să nu uităm că nu noi trebuie să vorbim ci oridecîteori deschidem gura, Duhul Sfânt să se exprime totdeauna, prin cuvintele noastre.

            Izvorul credinței a secat izvorul suferinței.

                       Marcu 5-29.

În acea împrejurare din toată multimea care-L înconjura pe Domnul Isus, numai o singură femeie a fost vindecată, deoarece a venit la adunare cu un scop precis, de a se atinge de Dânsul.

Dacă ar mai fi fost o a doua persoană, sigur ar fi fost menționată.

Lecția ce trebuie învățată, este de crede incredibilul, pentru a vedea invizibilul.

Izvorul credinței seacă totdeauna izvorul suferinței.

Doamne mărește-ne credința.

Totdeauna să venim la adunare cu o dorință precisă, și vom pleca tot ca magii pe un alt drum.

      Vulpile mici strică viile mari.

Diavolul cu subtilitățile sale atacă în așa fel ca să nu poată fi văzut. Care din noi ar fi văzut vreun pericol în vulpile mici care trec pri ogoare atunci când via este în floare.

Numai Duhul Sfânt putea înțelege și explica marele pericol ce petrece în floarea vieții care scuturându-se nu mai poate aduce niciun rod la maturitate. Buturuga mică răstoarnă carul mare.

În orice floare se ascunde rodul. O tânără studentă la medicină din Timișoara a ucis un om. Primul ei copil născut în închisoare s-a născut deformat și a murit după câteva zile.

Dacă vulpile mici nu sunt prinse la timp când viața este în floare, nimic nu se va mai putea face mai târziu după ce florile au căzut.

Dezastrul omenirii constă în aceia că nu se respectă avertizările Bibliei.

Bucuraţi-vă întotdeauna.

        Noi nu trebuie să coborâm standardul Evangheliei la nivelul mărginirii noastre ci dimpotrivă, cu ajutorul Duhului Sfânt, să ne ridicăm la înălţimea chemării noastre.

            E foarte natural să ne bucurăm când totul ne merge bine dar Domnul în predica de pe munte ne întreabă ce lucru neobişnuit facem, şi a ne bucura totdeauna este supranatural.

            În tranşeele celui de-al doilea război mondial Fr. Emil Constantinescu, din Bucureşti Carol Davila 48, nu fostul preşedinte al României, a compus frumoasa cântare „Când eşti departe de cămin”.

            Fugărit de socrul său, David prin pustiuri peşteri şi păduri a compus cei mai frumoşi psalmi.

            Tot ce a făcut face şi va mai face Domnul pentru noi este supranatural, şi ne va face şi pe noi să ne bucurăm întotdeauna.