Nimeni absolut în istoria umanităţii, nu ar fi putut o asemenea garanţie ca aceia pe care o oferă Dumnezeu prin versetul de mai sus, deoarece orice om chiar dacă ar spune aşa ceva este doar o suflare şi nimeni nu se poate asigura nici pe el însuşi cu atât mai puţin pe alţi. S-ar putea scrie o carte voluminoasă cu dovezile din care se vede că toţi cei ce se ating de copiii lui Dumnezeu se ating de pupila ochiului Său.
În anul 1964 Secretarul General al UTC din Tg-Jiu, mai precis din comuna Băleşti, o suburbie a oraşului, a venit la mine acasă să mă anunţe că băncile din adunare care erau în casa mea, că sunt ale UTC-ului şi că vine după masă cu maşina să le ridice. În acea zi am fost cu motocicleta la Craiova să duc bilanțul societăţii unde lucram. Venind seara acasă am trecut cu motocicleta peste o baltă de sânge în faţa casei mele şi am aflat că cel ce venise să-mi ia băncile din adunare făcute de mine, a fost călcat de o maşină.
Dar nu este singura dovadă că Dumnezeu apără pe copiii Săi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu