Scara îngerilor pe care a văzut-o
Iacov în visul său reprezintă realitatea permanentă a misiunilor îngereşti care
leagă cerul de pământ, pe înţelesul tuturor.
Iacov este Patriarhul care a avut cea
mai zbuciumată viaţă din toată istoria patriarhilor, din coapsele sale au
apărut cele 12 seminţii ale lui Israel, şi din care seminţia lui Iuda a dat
omenirii pe Fiul lui Dumnezeu.
Poate aceste scări umplu universul,
dar foarte puţini văd această realitate, aşa cum am relatat şi în zilele
anterioare.
Iacov nu era desăvârşit încă, nu era
înger, dar avea o dimensiune specifică celor sinceri, curaţi, şi tocmai de
aceea Iacov a putut vedea scara îngerilor.
Dar cred că două lucruri sunt
fundamentale şi anume, cerul oriental cu deşertul specific, şi condiţiile
lipsite de orice confort ale călătorului nomad, pe care în parte le-am cunoscut
ajungând acolo.
Cel mai frumos vis, respectiv cel mai
bun vis a avut ca pernă o piatră, de multe ori confortul produce insomnii.
Poate a mai fost o explicaţie pentru
acea vedenie, Iacov avea cu el ca şi Samuel sticluţa cu untdelemn, simbolul
puterii şi iluminării, Duhului Sfânt.