VASUL ȘI CATARGUL ÎN DERIVĂ! Isaia 33 -23.

„Dintre sute de catarguri, 

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

 vânturile valurile„

   Mihai  Eminescu

    Toate viețuitoarele de pe această planetă au rămas pe traiectoria înscrisă de Creator în codul lor genetic atât de misterios.

    Omul, coroana creațiunii, este singura ființă care datorită libertății ce i s-a conferit ca garanție a fericirii, nu mai este pe drumul înscris de Dumnezeu în codul său genetic special, dat fiecăruia, devenind singura ființă nefericită prin sine pe pământ. Fie că se află în întunerecul adânc al oceanelor, în ghețurile veșnice sau la ecuator, toate strigă de bucurie și cântă.

     Am văzut o mare parte din flora și fauna planetei, de la cascada Niagara, Piramide, Muntele Sinai, Ierusalim, Paris, Roma, Grecia, Hong-Kong, Macao, până la Everest etc.

    Omul pus ca stăpân peste toate, cum ne spune Psalmul 8, el este singurul în derivă cu catargul zdrențuit, cum spune profetul în citatul de mai sus, iar Ieremia în cap 10-20 se plânge că n-are nimeni care să-i ridice pânzele.

    Aceste două versete din Biblie care nu au trimiteri reciproce, vorbesc despre un singur subiect, și anume depresia generalizată din zilele finale ale istoriei lumii contemporane.

    David în psalmul 139-14 se putea bucura de faptul că sufletul său vedea și înțelegea bine lucrul acesta, cu toate că nu apăruse Domnul Isus pe scena Isoriei, Cel care a răspuns magistral la toate întrebările omului.

    Ca şi păcătoși, cum am venit pe lume trebuie să recunoaștem această realitate crudă că nu mai suntem acolo unde ne-a așezat Dumnezeu și că niciodată singuri nu mai putea găsi calea, dar Fiul lui Dumnezeu a venit pe planeta noastră grăbită ce merge cu 29.720 de kilometri pe secundă, tocmai pentru a vedea în Dânsul Calea, Adevărul și Viața! Ioan 14-6.    Orice naufragiat nu mai trebuie să lanseze semnalul S.O.S. Fiind fiecare identificat de Bunul Samaritean în locul în care se află și poate să se agațe de sfoara Evangheliei și a funiilor dragostei și sforile sistemului nervos se vor repara și va  fi salvat catargul corăbiei lui de pânzele întinse ale iubirii lui Dumnezeu.

    Fiecare om va fi întrebat ce a făcut cu Fiul lui Dumnezeu, care a venit la noi pe această navă cosmică, Terra, numai pentru a ne salva. 

    Corabia naufragiată a vieții noastre are nevoie de un căpitan, Domnul Isus; singurul care ne poate duce la destinația finală care este cerul... altfel călătoria oamenilor e una fatală.

    Am călătorit mult pe mările și oceanele lumii și prin văzduhul planetei dar întotdeauna mi-am zis să nu mor decât pe pământ și întotdeauna Dumnezeu m-a ascultat.

    Dar moartea veșnică este indescriptibilă și numai credința în jertfa de la Golgota ne poate feri de ea.