TREI CRUCI, TREI ALEGERI, TREI DESTINE

Luni, 26 Aprilie 2010 01:18

Pastor Luigi Mițoi, Biserica Penticostală Betania, Chicago Preluat dupa ORIZONT CREŞTIN După ce a creat Universul, Dumnezeu l-a făcut pe om să administreze creaţia, să fie fericit în mijlocul ei şi să aibă părtăşie cu Creatorul. Nu după mult timp însă, omul instigat de Diavolul L-a trădat pe Dumnezeu, drept pentru care a fost scos în afara prezenţei şi binecuvantării divine. În această nouă şi nefericită situaţie, omul având în interior un gol de forma şi dimensiunea lui Dumnezeu, a încercat să-l umple cu filosofie, religie... fără succes. La împlinirea vremii, în existenţa umană S-a întrupat prin fecioară Mântuitorul Isus, venit cu scopul să împace pe omul infidel şi vinovat cu Dumnezeul drept şi sfânt. Pe Dealul Golgota, între doi tâlhari, Mântuitorul este condamnat la moarte prin crucificare. Trei cruci, trei alegeri, trei destine... acesta este tabloul ce determină destinul veşnic al fiecărui muritor, alegerea nu soarta determină destinul. 1. Crucea Răscumpărării pe care Mântuitorul MOARE PENTRU PĂCAT. Isus oferă viaţă omului păcătos, murind în locul lui şi pentru el, deoarece jertfa Sa este suficientă pentru absolut toţi oamenii, timp în care este eficientă DOAR pentru cei care se pocăiesc. Prin jertfa Sa a realizat un schimb de poziţie, adică a transferat păcatul omului asupra Sa şi neprihănirea Lui asupra păcătosului. Aceasta este justificarea, răscumpărarea, mântuirea lui Dumnezeu. 2. Crucea Răzvrătirii pe care unul dintre cei doi tâlhari MOARE ÎN PĂCAT. A trăit în păcat, aroganţă, imoralitate şi nebunie şi din nefericire a murit în aceiaşi stare. Nici cel puţin pe cruce nu a acceptat să se pocăiască, dimpotrivă L-a ironizat şi L-a batjocorit pe Mântuitorul care era lângă el… pentru el. Ce paradox, să mori nemântuit la câţiva paşi de Mântuitorul lumii ! 3. Crucea Răsplătirii pe care al doilea tâlhar MOARE FAŢĂ DE PĂCAT. Chiar dacă a trăit în păcat, asemenea primului tâlhar, a murit în neprihănire, diferit de primul. Alegerea sau respingerea prin credinţă a Mântuitorului îţi determină destinul. La credinţa lui, Mântuitorul a răspuns cu răsplată de iertare eternă: “Astăzi vei fi cu Mine în Rai” (Luca 23:43) Toţi trei au murit, diferenţa este că Mântuitorul a murit pentru păcat, primul tâlhar a murit în păcat, timp în care al doilea a murit faţă de păcat. Soluţia lui Dumnezeu este ca păcătosul să moară față de păcat prin credinţă, soluţia Diavolului este ca păcătosul să moară în păcat prin necredință. Oamenii din toate timpurile trebuie să creadă în jertfa Sa ca fiind în locul lor, să se pocăiască (căiască) de păcatele făcute, pe care El le spală cu sângele vărsat pe crucea de pe Golgota, justificându-i (îndreptăţindu-i) în felul acesta în faţa justiţiei (dreptăţii) lui Dumnezeu. Pentru că planurile Diavolului cu privire la viitorul veşnic  al omului în iad sunt ameninţate de jertfa mântuitoare a lui Isus, Diavolul a pus la cale planul B. Cu un efort meschin şi disperat, nereuşind să elimine jertfa Mântuitorului, Diavolul a încercat să o compromită, prezentând-o oamenilor drept insuficientă. În timpul răstignirii Mântuitorului pe cruce, autorităţile vremii au fost pus deasupra Sa un afiş pe care scria în limbile latină, greacă şi evreiască “Isus din Nazaret, împăratul Iudeilor” (Ioan 19:19). Mesajul acestei acţiuni diabolice a fost că deasupra jertfei lui Isus mai trebuie adăugate eforturi umane:

MEDITAŢII CREŞTINE: PIATRA UNGHIULARĂ

MEDITAŢII CREŞTINE: PIATRA UNGHIULARĂ

Glasul bunătății. Ps. 143-8.

„Fă-mă să aud dis de dimineață, bunătatea Ta„

Dacă nu ne deschide Domnul urechile cum cere David, nu vom auzi niciodată glasul bunătății Domnului. Este primul loc din care vedem că bunătatea are glas. Iar Solomon ne spune în Proverbe că „ceea ce face farmecul unui om este tocmai bunătatea lui.„ Proverbe 19-22

Într-o lume în care toate se sfârșesc ne spune Ieremia în plângerile sale că „bunătățile Domnului nu se sfârșesc niciodată, iar îndurările Sale nu ajung la capăt„ Plângeri 3-22.