Una ştiu: am fost orb acum văd.

Înţelepciunea care vine de sus, şi pe care a primit-o orbul din naştere din Ioan 9, odată cu vederea, este mai întâi curată ne spune Iacov.

El nu ştia multe deoarece fiind orb nu avea cum să înveţe dar, după întâlnirea cu Domnul Isus, devine o creaţie nouă.

Cei ce pretind că ştiu multe nu ştiu nimic bine. Ce ştia orbul vindecat era un singur lucru, dar î-l ştia bine.

Ford avea nevoie de muncitori, şi au venit mulţi să se angajeze, dar fiecare fiind întrebat ce ştie să facă, se lăuda că ştie orice, crezând că spunând aşa vor fi sigur angajaţi, dar toţi cei ce vorbeau astfel au fost trimişi acasă unde vor primi răspunsul care a fost negativ. Unul singur a spus că este electrician, şi numai asta ştie bine. A fost pe loc angajat.

Putem ştii multe, dar dacă nu ştim sigur că ne-am născut orbi, şi că vindecarea vine numai de la Domnul, nu ştim nimic. Acest totul al nostru, este considerat nimic de Dumnezeu.

Filozoful de pe lac ştia multe, dar nu ştia să înoate, barcagiul nu ştia altceva nimic, dar ce ştia bine era să înoate, şi când a venit vârtejul pe lac, filozoful s-a înecat, iar barcagiul s-a salvat.

A vedea mâna Domnului.

Aşa cum un gospodar vede mâna sa în tot ce-l înconjoară şi noi vedem Mâna Domnul în tot ce este în jurul nostru.

Dacă ne lipseşte ceva spune proorocul Isaia, nu înseamnă că Mâna Sa este prea scurtă, ci păcatele noastre pun un zid de despărţire.

O fetiţă săracă dorind nişte bomboane s-a dus să ceară la băcanul de la colţul străzii, şi băcanul i-a spus să bage mâna în borcan şi să ia, dar fetiţa, merge mai departe şi î-i arată că mâinile sale sunt mici şi-l roagă dacă este atât de bun să bage mâna lui, că e mai mare şi să-i scoată bomboanele respective.

Ce lecţie pentru noi, din care învăţăm că mâna Sa e nu numai mare dar şi plină de îndurare.