Scara îngerilor pe care a văzut-o Iacov în visul său reprezintă realitatea permanentă a misiunilor îngereşti care leagă cerul de pământ, pe înţelesul tuturor.
Iacov este Patriarhul care a avut cea mai zbuciumată viaţă din toată istoria patriarhilor, din coapsele sale au apărut cele 12 seminţii ale lui Israel, şi din care seminţia lui Iuda a dat omenirii pe Fiul lui Dumnezeu.
Poate aceste scări umplu universul, dar foarte puţini văd această realitate, aşa cum am relatat şi în zilele anterioare.
Iacov nu era desăvârşit încă, nu era înger, dar avea o dimensiune specifică celor sinceri, curaţi, şi tocmai de aceea Iacov a putut vedea scara îngerilor.
Dar cred că două lucruri sunt fundamentale şi anume, cerul oriental cu deşertul specific, şi condiţiile lipsite de orice confort ale călătorului nomad, pe care în parte le-am cunoscut ajungând acolo.
Cel mai frumos vis, respectiv cel mai bun vis a avut ca pernă o piatră, de multe ori confortul produce insomnii.
Poate a mai fost o explicaţie pentru acea vedenie, Iacov avea cu el ca şi Samuel sticluţa cu untdelemn, simbolul puterii şi iluminării, Duhului Sfânt.
